Bravooooo Opozitia, Bravoooo USL, Biiiiissss!

Un balbait impreuna cu prietenul sau mergeau pe o ulita de tara. La un moment dat balbaitul i se adreseaza amicului:
– Veeeeezzii cacaca vvveeeiiii callllll… si tace, la care amicul il intreaba;
– Ce sa vad, mai?
– Aaaacum eeee prrrea tttarzziu. Aaaai cccalccat deeja iiin eeel.

Am simtit nevoia sa incep cu acest banc deoarece ieri, in timpul dezbaterilor pe subiectul propus de Opozitie, in sensul luarii unei pozitii oficiale vizavi de declaratiile iresponsabile ale unor demnitari maghiari, in frunte cu premierul Victor Orban, declaratii care au vizat siguranta si integritatea teritoriala a statului unitar si national Romania, ascultand argumentatia oferita de senatorul UDMR Gheorghe Frunda, argumentatie reluata papagaliceste, aproape la virgula, de asa zisul prim ministru al Romaniei, prin care se solicita declansarea unei intregi proceduri parlamentare, de durata nedeterminata, menita sa duca la elaborarea unui text de raspuns, care sa sanctioneze imixtiunile nerusinate ale oficialitatilor maghiare in treburile interne ale unui partener de Uniune, am avut pur si simplu senzatia ca, exact ca in banc, noi, ca natiune condusa de un individ vandut pe o caciula de voturi unguresti, guvernului de la Budapesta, am calcat efectiv in cacatul pe care, datorita balbielii politice a portocaliiilor aflati la Putere, nu l-am putut evita si ne-am umplut de el pana in varful capului.
Dar cum s-a ajuns de la discutarea Codului Muncii la aceasta intorsatura de situatie?
Simplu, desi ziua parlamentara de ieri nu anunta practic nicio surpriza in ceea ce priveste bataia la curu’ gol data de Opozitie si incasata cu balbiieli de imbecilii de la Putere, care efectiv au primit, pe langa o lectie de demnitate nationala si una de adevarata strategie in lupta parlamentara, alta decat subterfugiile golanesti practicate de ei cu statu’ in banca la momentul votului, totusi ca urmare a discursului magistral tinut de unul dintre liderii Opozitiei, d-l Crin Antonescu evenimentele s-au precipitat si au luat o intorsatura care i-a prins total nepregatiti pe papagalii de la Putere.
Asa cum am aratat, d-l Crin Antonescu a stralucit pur si simplu si, desi ne-a obisnuit de atatia ani cu savoarea, incisivitatea temeinic argumentata si retorica desavarsita a discursului sau politic, de data asta s-a intrecut pe sine si a dat totodata tonul la luarile de cuvant pe aceeasi tema si ale altor lideri ai Opozitiei, cum ar fi domnii Nastase sau Tariceanu, care au facut praf si pulbere Puterea, tragand totodata o linie de demarcatie ferma intre ceea ce inseamna un politician autentic, rasat, posesor al unei culturi remarcabile si discursul de tate, mahalagioace de cartier dambovitean, care-i caracterizeaza pe portocaliii basescului.
Nu are rost sa detaliez continutul discursurilor celor din Opozitie cert este insa ca acuzatia principala adusa de d-l Antonescu si anume faptul ca, Basescu Traian, in goana lui pentru pastrarea imunitatii in fata justitiei data de al doilea mandat prezidential pentru cat mai mult timp, a tradat pur si simlu interesul national si s-a transformat practic in executantul docil al ordinelor venite de la guvernul de la Budapesta, via UDMR, formatiune etnica ce a ajuns sa faca agenda politica a Romaniei in aceste zlle, a starnit tot ceea ce a urmat ulterior in Parlament.
Fiind luati prin surprindere si neavand scris in condicute instructiuni de la Cotroceni referitoare la tema in discutie, termitele puterii au dat din colt in colt, umplandu-se de penibil, in asa hal incat, in cuvantul sau final Boc cel Mic si Fara Minte, fluturand in mana textul, chipurile corect tradus, al mult incriminatelor declaratii, text pe care cu toata insistenta Opozitiei a refuzat pur si simplu sa-l citeasca, a reluat cuvant cu cuvant declaratia d-lui senator Gheorghe Frunda prin care acesta propunea tergiversarea prezentarii unei declaratii oficiale de Protest prezentata de partea romana, pana la Calendele Grecesti.
Daca stam putin si ne amintim reactia spontana, violenta si lipsita de cel mai elementar tact diplomatic avuta de chiombila la o intrebare practic nevinovata a unui reprezentant al Federatiei Ruse cu ceva timp in urma, in cadrul unor lucrari europene la Strassbourg, acest noncombat si lipsa totala de reactie a aceluiasi chiomb la niste declaratii prin care oficialitati ale statului maghiar se angajeaza cu subiect si predicat plus trup si suflet sa sustina orice inititativa a etnicilor maghiari din Romania de a obtine autonomia teritoriala a Ardealului, pare in ochii oricarui roman de buna credinta, altul decat portocaliu, mai mult decat suspecta si pute al dracului a tradare.
Daca aceasta atitudine o coroboram cu la fel de suspecta sa tacere in cazul ungurului care, cu binecuvantarea organelor locale, l-a spanzurat simbolic pe eroul neamului Avram Iancu, in fata unui grup de soimi ai patriei de etnie maghiara in ideea de a-i educa pentru modul in care, in viitor, trebuie tratati romanii in Ardeal, avem tabloul complet al tradarii nationale la care asistam neputinciosi in aceste zile.
Poate ca pe moment nu ne dam seama de succesul imens repurtat de Opozitie in cursul zllei de ieri, prin schimbarea temei principale a Motiunii de Cenzura, insa efectele sale se vor face simtite cu varf si indesat in modificarea orientarii electorale a ardelenilor de etnie romana, care timp de douazeci de ani au votat orice altceva numai PSD, nu.
Ei bine, a venit timpul pentru schimbare si daca acestia traiesc si simt romaneste, mai mult ca sigur ca vor taxa cum se cuvine aceasta tradare a interesului national.