Blogu' lu' Marcus

19/03/2013

Eliberarea D-lui Nastase = Mort In Casa Cu Doliu La Poarta De Cotroceni

Sincer sa fiu daca fata de basescu nu as avea un sentiment de dezgust total rezolvabil doar printr-o partida de voma purificatoare, mai ca m-ar incerca un oarece fior de mila crestineasca in legatura cu chiriasu’ de la Cotroceni.
Saracut di iel, ca prezidel, absolut tot ce-a atins sau a suflat inspre, fie din domeniu economic, politic, social sau de ordin moral praf si pulbere s-a ales, singura lui realizare la nivel de delatiune europeana putand fi bifata la japca, ca numai act de justitie nu se poate numi respectiva isprava cu care, in ciuda tuturor evidentelor ce inscriau dosarul la capitolul razbunare politica personala, l-a varat dupa gratii pe d-l Adrian Nastase.
Dar sa vezi Minune Dumnezeiasca ! Numai bine ce Basescu ridica Slava Domnului ca i-a reusit smenul cu un fost prim ministru dupa gratii insotit de alti doi ministri ai opozitiei ca iaca, hop!, cu sentinta de eliberare conditionata a victimei politice Adrian Nastase.
Si spun victima politica deoarece doar un imbecil, croit dupa chipul si asemanarea bocitoarelor cotrocenist-tocmite de labeunuteve in frunte cu femeia Pora si tov.colonel Turcescu care ieri isi smulgeau parul din cap inlocuindu-l cu cenusa turnata din belsug si bocete mioritice adecvate pe motiv de eliberarea Marelui Corupt, ar mai putea crede acum, dupa ce a vazut incrancenarea de rasul curcilor cu care slugile gestapoviste ale chiombului, eufemistic denumite procurori, au incercat sa impiedice cu orice pret o decizie justa si pe undeva reparatorie, ca intemnitarea sa a avut cat de cat de-a face cu un act normal de justitie si ca nu a fost cap-coada razbunarea sfertodoctului Basescu pe intelectualul Nastase.
Sau cu alte cuvinte: ce-a vrut Basescu si cu ce s-a ales in final!
Cum o sa mai contribuie de acum incolo chiombu la productia de caramizi a tarii cu care sa se bata in pieptu-i de arama in fata Sultanatului briuselez, atata timp cat obiectul „marii coruptii” din Romania a fost eliberat cu surle si trambite calare pe un imens val de simpatie a boborenilor fata de victima politico-basista, Adrian Nastase?
Cum sa nu planga femeia Pora si tov. colonel Turcescu, isonati de Micul Ganditor din Gagesti la asa o decizie a justitiei romane si cum sa nu bata cu pumnu’ in masa la Parlamentul European femeia comisar NKDV, Macovei, pe motiv ca judecatorii, in ciuda rahatului de care s-au umplut procurorii basescului, de data asta au respectat litera legii?
Analizand toate cele de mai sus, fara a intra in detalii, putem concluziona ca doliul de la poarta Cotrocenilor este corect arborat si ca ne place, nu ne place, in aceste momente de grea incercare la care este supus pasa de Romania, poporul trebuie sa-si arate compasiunea crestineasca si sa-i prezinte sincere condoleante!

Bonus pentru onor cititor:
A Fost Statia Nastase cu peronul pe stanga, urmeaza statia basescu cu peronul pe dreapta !

Multi ani iti doresc, Traiane, cu bratari la-ncheieturi
Pan-o rugini inox-ul si-ti va face bataturi.
Sa privesti printre zabrele, jinduind dupa pachet,
Sa-ti pui curu’ la bataie, concurent “Mister Borfet”.

Sa ai parte de plimbare doar o ora, insotit,
De zdrahonii cu pulane, iute pusi pe otanjit.
Sa ai pat legat cu lanturi de perete peste zi
Doar cu vorbitor la luna, sa ai parte de copii.

Chiftelute, din elastic, sa-ti parvina peste zid
Zeama lunga si-arpacasu’, aliment sa ai in blid.
Iar de vrei corespondenta, sa astepti din Targusor,
Ravasel semnat Lenuta, sa-ti aline al tau dor.

Si iti mai doresc, Traiane, nopti cu tine ca saltea
Tabacindu-te gealatii, incantati de muhaia.
Mă mai rog de sanatate, far-alcool, in abstinenta
Zile-n ger sau in dogoare, pe platou sa faci prezenta.

Caci la raul ce facut-ai cat o tar-ai birjarit
Loc mai bun pentru odihna, altul nu-i mai nimerit.
Asta de n-o vrea frac-tu’ Mircea, ofertant de loc de veci,
Sa te gazduiasca-n tihna, intre patru dale reci.

Sa ma ierti de-ntarziere, pentru dar in rime scris
As fi vrut versuri alese la asa distins proscris.
Mi-a iesit, precum vezi bine, o naiva poezea,
In care-ti aduc omagiu, pentru-asa o viata grea.