Recunoasteti personajul?
Este Roberta Anastase, surprinsa in copilarie, pe cand se antrena pentru functia de Presedinte al Camerei Deputatilor.
In sfarsit tot spectacolul acesta grotesc cu Mang plagiatoru’ a luat sfarsit prin demisia culpabilului supermediatizat, din functia de Ministru al Invatamantului. Omu’ nici n-a apucat sa ne spuna ce si cat s-a furat in ministerul respectiv, deoarece vigilentul Boc, care timp de trei ani de cand respectivul este membru al Comisiei pentru Invatamant din Senatul Romaniei, n-a vazut ca senatorul nu are ce cauta la aceasta Comisie, el fiind un plagiator de cea mai joasa speta, s-a trezit brusc din somnul ratiunii, a pus-o de un autostop de la Cluj (datorita contraperformantelor din politica pedeleu’ nu-i mai plateste avionu’ si nici trenu’) si a descalecat din TIR drept la televiziune unde l-a dat in vileag, motivat de cel mai curat imbold de tip stalinist, pe comitatorul de plagiat.
La acest semnal media portocalie a sarit de cur in sus de bucurie si o saptamana de zile a tocat subiectul si l-a intors pe toate fetele, oripilata pana la Dumnezeu si o palma mai sus de marsaviile proaspat unsului ministru, ba unii mai pupinbasisti decat altii au mers pana la a cere si demisia lui Ponta cu aceasta ocazie.
In Romania portocalie, au murit prunci nevinovati, arsi in spitale si ministrul Sanatatii nu si-a dat demisia, presedintele tarii a promis public ca si-o va da in cinci minute, dar tot in cinci minute a uitat sa si-o dea, asta ca sa dau doar doua exemple mai strigatoare la cer, situatii in care presa portocalie a pastrat o tacere de mormant, putand fi comparata cu tacerea radio din timpul razboaielor instaurata pentru a nu fi depistat de inamic.
Cand insa crima de plagiat a fost descoperita, moralistii portocalii au luat foc cerand si capul Primului Ministru nu numai pe cel al vinovatului.
Halal tara, halal jurnalisti impartiali si independenti, halal politicieni!
Sa ne intelegem, mi-am muscat din maini ca sa nu-l intreb in scris, cu ajutorul blogului, pe d-l Ponta ce mai asteapta de nu-l demite pe Mang, si am facut-o spre a nu da satisfactie slugilor portocalii, sunt pentru ideea ca cine greseste, mai ales la acest nivel, musai plateste, numai ca vad ca acest principiu se aplica doar intr-un sens, borfetu’ de Anastase prinsa-n cel mai evident flagrant de o tara intreaga cu rata-n gura, troneaza si acum ca o scroafa nesimtita in scaunul de presedinte al Camerei Deputatilor, fara ca Boc sa faca spume la gura si autostopu’ de la Cluj pentru a-i cere macar demisia, chit ca fapta sa tine de penal si a nenorocit milioane de pensionari.
Un delict este un delict, insa si acestea sunt tratate si sanctionabile chiar de Codul Penal in functie de gravitatea lor. Motiv pentru care ma intreb, ce este mai grav sa copiezi, pe propriul risc o lucrare stiintifica, fapt reprobabil, dar care nu afecteaza cu nimic pe altcineva decat pe cei implicati, sau sa treci prin furt fatis si filmat de voturi prin Parlamentul Romaniei o lege a carei aplicare marcheaza destinele a milioane de oameni?
Turuind ca mitraliera Boc umplu televizoru’
Cu dovezi “ucigatoare” despre Mang plagiatoru’.
Care copiind niponu’ si evreu’ la un loc
Il umplu de indignare pe vestitul nanoboc.
Ca-n balada Miorita, el trei zile nu tacu,
Nu tu hrana si nici apa Mioritu’ nu bau.
Ci ca oaia vorbareata, Miorita cea desteapta
El avertiza poporul de cruzimea ce-l asteapta.
Grijuliu la soarta tarii si cu spume la gurita
El facu spectacol mare, dar uitand de o fetita.
Fosta Miss, o Barbie grasa, acum mare prezidenta
Care numarand la voturi fura de zici ca-i dementa.
Dupa nici o saptamana de scandal si halimale
Mang demisiona din postu-i, pe placu’ la haimanale
Dup-un an, poate mai bine, prinsa-n fapt cu rata-n gura
Anastase-i tot pe locu-i, nedand curs la tevatura.







