Ghicitoare

Papagal inalt de-o schioapa
Si privire cam mioapa,
Pupand cururi cam bashite
Cu vorbe mestesugite,

Spuse cam peltic pe sticla,
De nu curge, poate pica!
Azi lingand unde-a scuipat
Drept in cur la imparat.

Cine gangavu-mi ghiceste,
Prajitura o primeste!
Iar de ghicitoarea-i grea
De cristoi te-oi intreba..

Chiombu’ Imparat si Oglinda Fermecata

A fost odata ca niciodata, intr-un tinut daruit de la Dumnezeu cu toate cele necesare pentru ca locitorii sai sa poata trai in pace si indestulare, un imparat care, datorita apucaturilor sale, tare mai era hulit de catre marea majoritate a supusilor sai.

Se pare ca la nasterea sa, Mama Natura tocmai era mahmura, dupa o betie crunta, deoarece cam gresi tiparul folosit, incurcand borcanele, iar rezultatul fu ca imparatul nostru primi pentru tot restul zilelor sale, un ochi cu care se uita la slanina si unul cu care privea spre faina.

Din acest motiv, supusii sai il poreclira, Chiombu’ Imparat.

Dar acesta nu era singurul defect al eroului nostru de poveste. De cum fu uns in tron, promitand poporului marea cu sarea, de cum uita monarhul cel chiomb toate promisiunile si, inconjurandu-se numai de dregatori pe cat de corupti si avizi de imbogatire rapida, pe atat de umili si servili fata de el, se puse pe petreceri, pe betii, pe preacurvit, pe hotii care sa-i aduca lui, Famigliei sale si catorva protejati de-ai sai, o prosperitate opulenta, de neam prost.

In acest timp, pe de-o parte amagea supusii cu minciuni ca acestia urmau sa traiasca bine, cu toate ca ei saraceau vazand cu ochii, iar pe de alta parte, principala sa preocupare consta in a-si urmari si a se razbuna pe toti care-i stătuseră impotriva.

Singurele lui legaturi cu poporul erau o taranca parvenita, nurlie, guresa, mahalagioaca si cu o neostoita sete de putere, taranca pe care si-o facu ibovnica, ungand-o totodata mare dregatoreasa la curte si pozele pe care le facea pe la diferitele bairamuri, cumetrii, parastase etc la care de cele mai multe ori se autoinvita, poze de grup in care apareau si supusi de-ai sai, fericiti nevoie mare ca au reusit sa se pozeze alaturi de zurbagiul care le oferea gratis spectacole de circ, mult gustate de un public mai saracut cu duhul.

Toate bune si frumoase pana intr-o zi in care, dupa o vizita facuta la regele tiganilor, primi de la vrajitoarele aripate ale acestuia, in dar, o oglinda fermecata.

Regele tiganilor, stiind cat de vanitos si plin de sine era imparatul, isi instruise balaoachesele sa-i pregateasca si sa-i dea acestuia o oglinda care, intrebata fiind de catre imparat cine-i cel mai frumos si mai destept om din tara, sa-i raspunda ca el este persoana respectiva.

Totul ar fi mers ca pe roate daca imparatul, in prima dimineata in care s-a aflat singur in fata oglinzii fermecate, nu ar fi fost manga de beat si nu ar fi incercat sa curete oglinda, aburind-o cu propria-i rasuflare. De cum sufla spre oglinda, aceasta la inceput se inverzi brusc, pentru ca in secunda urmatoare sa se afle intr-o stare euforica deosebita, generata de aburii emanati de imparat, fapt care o determina sa uite textul pe care il invatase de la vrajitoare si, in schimb, sa spuna adevarul (ca deh, in vino veritas!)

Asa se face ca atunci cand imparatul, vesel nevoie mare, o intreba:
– Oglinda, oglinjoara, cine-i cel mai frumos si destept barbat din tara??!!, oglinda printre sughituri, hacuri si chicoteli sa-i raspunda:
– Auzi amice, las-o jos ca macane! Dupa ce ca esti naspa din punct de vedere fizic, mai esti si betiv, mincinos, hot si curvar! Vezi mai bine ca vreo trei crai, de departe mult mai frumosi si mai destepti decat tine, chiar acum cand te dai mare in fata mea ha, ha, ha! o pun de-o razmerita si cam pe la inceput de decembrie, vor sa devanseze Ignatul si sa ti-o traga cu un parastas politic.

Auzind aceasta, Chiombu’ Imparat se trezi pe data din betie si cu o voce tunatoare, de trezi tot palatul, ii chema la ordin pe Seful Garzilor Personale si pe cel al Iscoadelor Imparatesti.

Acestia navalira in iatacul domnesc, bulucindu-se in genunchi sa-i sarute varfurile imineilor craiesti, de firma, spunand intr-un glas:
– Ordin, Maria Ta!
Catran de suparare la fata si cu vocea aproape sugrumata de grozavia celor aflate de la oglinda, imparatul le spuse:
– Pai bine ba neispravitilor, pentru ce va platesc eu pe voi?! Ca sa aflu de la o oglinda tiganeasca, beata moarta, faptul ca se pregateste un complot si ca dusmanii mei uneltesc sa ma sacrifice politic pe post de ramator, chiar inainte de Craciun?! Aveti douazeci si patru de ore la dispozitie sa aflati ce si cum, ca de nu, unde va stau picioarele, acolo va vor sta si capatanile!

Va Urma