Romani, Dati-i Lu’ Chiombu’ Un Razboi !

In disperarea sa, provocata de posibilitatea tot mai evidenta de a pierde alegerile prezidentiale, ca un caine turbat, Chiombu’ nu stie ce diversiune sulfurosa sa mai lanseze in societatea romaneasca, cu scopul de a focaliza atentia romanilor in orice alta parte, alta decat grava criza economica gestionata dezastruos de guvernul Basescu, sau decat magariile facute de La Famiglia si clanul aflat sub tutela lui Capo di tuti capi, Basescu Traian.

Astfel a ajuns, in total dispret, mai greu de crezut necunoastere fata de Constitutia tarii, sa ceara parerea romanului la coltul strazii  asupra abrogarii legii fundamentale a statului de drept si instaurarea statului totalitar.

Ca ce altceva ar putea fi intrebarea referitoare la modificarea structurii Parlamentului si trecerea sa la sistemul unicameral, decat incercarea de a pune caruta inaintea cailor, adica intai sa se pronunte boboru’ suveran iute votant basescian si apoi sa se modifice Constitutia in sensul dorit de marlanul care habar nu are cu ce se mananca legea fundamentala a statului de drept?

Eu nu inteleg, privind problema din acest unghi, de ce dracu mai are nevoie de Referendum, atata timp cat il are pe Boc, in buzunarul de la ceas?

A trecut Boc prin asumarea raspunderii atatea legi, fara a fi dezbatute, ce-ar mai conta si modificarea Constitutiei fara dezbaterea parlamentara?

Tragic insa, in toata aceasta afacere, este faptul ca s-au gasit deja prostovani de romani care, in totala bezna a ignorantei legislative in Romania si in lume, au pus deja botu’ la aceasta noua sfidare si bajocura cotrocenista la inteligenta romanilor si voteaza ca boii pe forum-uri la anumite televiziuni, bagandu-se in seama si dand apa la moara anumitor jurnalisti din aceste televiziuni pentru dezbateri idioate pe o tema imbecila.

In aceste conditii nu este de mirare ca asimetricu mai este creditat cu intentia de vot la 30% din electoratul carpato-danubian.

Scriam, nu cu mult timp in urma ca, prezidentiabilii sau presedintele in functie ar trebui supusi unui control riguros psihiatric, inainte de a li se incredinta destinele neamului pe maini.

Dupa noua tentativa a chiombului de a abate atentia opiniei publice de la temele reale, majore si dramatice prin care trece societatea romaneasca la ceasta ora, realizez ca n-am exagerat cu nimic in aceasta solicitare a mea.

Ar mai fi o alternativa la boala psihica a Chiombului. Faptul ca in trairea exacerbata a ego-ului prezidential, acest neica nimeni ajuns printr-un accident si capriciu electoral, presedintele tarii, ne considera cu mic si mare niste imbecili, abia invatati cu mersul biped, dispusi sa revina la forma tribala de convietuire sociala.

Sau poate ma insel si ambele supozitii sunt valabile, un nebun care se crede cioban la o turma de oi!

Este clar ca daca si aceasta noua diversiune nu-si va atinge scopul, solutia finala a unui razboi, indiferent cu cine si pentru ce motiv, i se va parea nebunului o cauza justificata in atingerea telului sau suprem, castigarea unui nou mandat.

Romani, dati-i Alesului un razboi, si pentru o perioada ne va lasa in pace!

Poveste Fara Sfarsit (inca)

Dumnezeu, la Facerea Lumii, printre multe alte lucrari savarsite, aflat probabil intr-un moment de respiro, a dat fiecarui popor cate un conducator sau rege, unii mai buni si mai intelepti, altii mai rai si mai saracuti cu duhul, functie de meritele dovedite pana atunci de poporul astfel daruit.
Inca nu se stie de ce (Necunoscute sunt Caile Domnului!), posibil ca stocul de regi si conducatori sa se fi terminat, sau poate doar dintr-o toana  Dumnezeiasca, atunci cand a ajuns la romani, Domnul, probabil pus pe sotii, in loc de rege le-a daruit acestora, pe Nebunul Regelui.

Romanii, popor hatru si chitit pe distractii si circ, vazand initial cu ce i-a daruit Domnul, mai ales ca din punct de vedere fizic, Nebunul ii facea sa se tavaleasca pe jos de ras,  fara a avea nevoie de interventii de specialitate pentru a-i aranja moaca, si-au zis ca l-au apucat pe Dumnezeu de-un picior si ca din acel moment veselia si circul ii vor ajuta sa treaca mai usor peste necazurile zilnice. Acum, daca Nebunul si-ar fi vazut doar de indatoririle prevazute in fisa postului, toate ar fi fost bune si frumoase. Intr-adevar, repertoriul sau era pe gustul (e drept, cam indoielnic) al unei majoritati a supusilor, iubitori de manele, meciuri de fotbal si telenovele, asa ca tumbele, giumbuslucurile, bataile cu frisca cu demnitarii tarii, betiile sale etc faceau deliciul spectatorilor amatori de circ gratis. Numai ca, dupa scurt timp, Nebunului i s-au urcat „succesurile” la cap si sloganul cu „Sa traiti bine!,” cu care a castigat simpatia publicului, a devenit subit „Statul sunt eu!”.
Bref, Nebunul a inceput sa se creada rege cu acte in regula.
Si ca orice rege care se respecta a inceput sa lucreze cu spor la naruirea tuturor dregatoriilor care pana atunci dadusera tarii oarece speranta de democratie.
Tot ca orice rege care se respecta (pe model Louis XIV sau Carol al II-lea), el si-a tras, in vazul intregii adunari a supusilor, si o ibovnica pe care a facut-o mare dregatoreasa. Coconii cu fusta, cu sange presupus albastru, au capatat normalitatea ereditara a regalitatii si au fost trimisi sa-l reprezinte pe rege pe la Inalte Curti Straine.
Famiglia regala, considerand ca totul ii este permis si i se cuvine, bucurandu-se de adapostul pulpanei hlamidei regale a Nebunului, s-a apucat de negoturi care mai de care mai prospere si mai in afara legilor regatului. Dupa indelungi batalii duse impotriva intrigantilor ticalositi de la Curtea Sa, Nebunul nostru a reusit sa aduca pe post de marioneta, ca Sfat Domnesc, pe boierii reprezentand culoarea Casei Regale, „portocalizand” astfel toate dregatoriile regatului, moment in care orice urma de speranta nutrita de supusi intru insanatosirea mintala a Nebunului s-a dus pe Apa Sambetei.

Legile vechi au inceput sa fie calcate in picioare, fara nicio rusine, au fost incropite pe picior si adoptate legi noi, in dispretul oricaror reguli de bun simt, Judecatorii tarii au fost redusi la tacere si pusi la discretia totala a Nebunului si a acolitilor sai, poporenii au fost indatorati in strainataturi pe zeci de ani, fara acordul celor alesi de ei sa-i reprezinte, banul public a ajuns sa fie folsit dupa bunul plac al protejatilor si mai ales protejatelor Nebunului, ibovnica lui i-a transformat pe alesii poporenilor in obiectele ei de batjocura publica etc. Si in tot acest timp, poporenii saraceau si saraceau gandind ca nu mai au mult pana cand li se va amaneta si camasa ramasa sa le acopere goliciunea edenica. Tot in nebunia lui, autonumitul rege s-a gandit ca daca le-ar da poporenilor sex si droguri la liber, acest lucru va completa spectacolul de circ oferit de el si-i va determina pe acestia sa mai uite mizeria in care i-a obligat sa-si duca traiul de zi cu zi. Numai ca in aceste conditii, o din ce in ce mai mare parte dintre supusi s-a trezit brusc din starea de inertie euforica in care vegetase pana atunci si a inceput sa se intrebe, tot mai des si mai vocal, daca nu le-ar fi mult mai bine daca ar sacapa de Nebunul de la carma tarii.

Povestea se incheie aici cu doua variante de final: In prima varianta, poporenii se lasa „anesteziati” de efectele drogurilor promise la liber de Nebun si-l accepta pe acesta in continuare, urmand sa-si duca crucea pe care o merita, in urma unei astfel de alegeri, cu toate nenorocirile ce decurg din aceasta; In cea de-a doua varianta, cea de final fericit, poporenii, satui de circul si matrapazlacurile Nebunului, isi iau din nou soarta in mana si, la sfarsit de an, il trimit pe Nebun si pe gasca lui de neispraviti pusi doar pe capatuiala, taman „unde si-a intarcat Mutu’ iapa”.

Ramane la aprecierea ta, cititorule, ce gen de literatura te satisface, cea cu Realesu’ pe post de erou vesnic, sau cea cu Final Fericit pentru destinul tau de poporean nevolnic.

Tichie de Margaritar (Asta ne mai Lipsea!)

Sex si drog avem de-acum
Pentru tineri, start la drum.
Iarb-or trage azi in draci
Copilasii nostri dragi!

Veseli, detasati de tot
Se vor prezenta la vot,
Sa-l confirme pe Tatuca
Ce le-a pus pe jar mamuca.

Un Tatuca dur si „cool”
C-o durere mare-n cur,
La calvarul ce-i pandeste:
„Scapa cin-se nimereste!”

Fetele de pe trotuar
Stranse sub un felinar,
Cu carnet de sanatate
Vor intra-n „legalitate”.

Soarta buna si ferice
Marinarul le prezice,
Sub un „crucifix” de piatra
Vor avea „contor” la poarta.

Mandre si cu drag de vot
Vor miza pe vechiul pot:
„Papa San-ul Reales
Ca la ultimul Congres!”